Una dintre familiile cele mai vechi ale Olteniei, Argetoianu, a lăsat multe lucruri bune în urmă. Inclusiv pe Constantin Argetoianu,
care a ajutat pe cât a putut Craiova, oraşul său natal.
Născut pe 3 martie 1871, Constantin Argetoianu a urmat liceul la Bucureşti, luându-şi bacalaureatul la 1888. Studiile superioare şi le-a făcut la Paris, de unde s-a întors licenţiat în drept, litere şi doctor în medicină. „Intrat în cariera diplomatică la 1897, o părăseşte în Mai 1913 ca Consilier de Legaţiune la Paris, pentru a lua parte, ca medic voluntar, la campania din Bulgaria. Hotărându-se apoi a intra în politică în toamna anului 1913, se înscrie în partidul conservator şi ia parte activă la toate desbaterile relative la chestiunile la ordinea zilei“.
Partidul Poporului lui Argetoianu
În 1914, C. Argetoianu este ales senator de Dolj în cele două alegeri consecutive, împotriva coaliţiei liberalo-tachiste. „În calitate de preşedinte al cercului de studii al partidului conservator, d-sa conduce acest cerc până la 1915, când, rupându-se partidul, rămâne cu N. Filipescu în fracţiunea credincioasă ideiei naţionale“. La moartea acestuia, Argetoianu îşi ia libertatea de acţiune, şi „la Iaşi caută a grupa elemente hotărâte să încerce o premenire a vieţei noastre politice, susţinând drepturile parlamentului, şi formează Uniunea parlamentară. În iunie 1917 – în capul acestei grupări – isbuteşte a răsturna ministerul liberal, în vederea formărei unui guvern naţional, guvern ce însă nu s’a putut alcătui, îngăduind astfel formarea unui nou minister liberal“.
Prin activitatea sa politică, C. Argetoianu s-a impus tot mai mult. „În Martie 1918, C. Argetoianu, înpreună cu Matei Cantacuzino, pun bazele Partidului Poporului, sub auspiciile Generalului Averescu, iar în 1919 Partidul Poporului e chemat să ia puterea, încredinţându-i-se în Ministerul Averescu departamentul plin de răspundere al Internelor. Abilitatea şi energia, rectitudinea şi corectitudinea d-lui C. Argetoianu îi servesc drept pârghie pentru a ridica şi întrona ordinea în stat“.
Ajutorul oferit Craiovei
Vă vom reaminti, totodată, că „în scurtul timp cât a fost ministru de interne, nu şi-a uitat origina sa de craiovean, şi întocmai ca şi străbunii săi a contribuit la ridicarea instituţiilor din acest oraş“. Îmbunătăţirile făcute de Argetoianu la Spitalul „Filantropia“ pleacă de la „un etaj cu un salon şi patru rezerve pentru faceri, un etaj şi amenajarea parterului pentru secţia venericilor, un pavilion pentru consultaţiuni gratuite, o farmacie şi locuinţa farmacistului, un pavilion de morgă, cu o sală pentru disecţie şi o cameră mortuară“, şi ajung până la „ateliere de mecanică şi tâmplărie, locuinţa mecanicului, un rezervoriu pentru depozitul de păcură, în capacitate de 32 de tone, un cuptor pentru ars pansamentele, nivelarea şi înpietruirea curtei spitalului, cu grădina în faţă, amenajarea subsolului ca magazie pentru efectele bolnavilor, vorbitor pentru vizitatorii bolnavilor şi refectoriu (sala de mese – n.r.) pentru bolnavii cari pot umbla. Argetoianu a mai procurat mobilierul necesar la consultaţii şi sala de aşteptare, la farmacie, la sălile de mâncare şi de vorbit ale bolnavilor, la camera mortuară şi la autopsie, la camera de îmbrăcare a bolnavilor, la cancelaria directorului şi a medicilor şefi de secţie, dar a luat şi 100 de paturi de fier cu somiere şi 100 de măsuţe de tablă, cumpărând, totodată, şi aparatele radiografice necesare“.
Spitalul de boli contagioase s-a bucurat şi el de ajutorul lui Argetoianu. Acesta a ajutat la construirea unui pavilion pentru primire şi triaj, cu amenajări speciale pentru serviciul de dezinfecţie, precum și organizarea transportării bolnavilor contagioşi. Mai mult, el a transformat şi amenajat toate sălile de bolnavi, „în aşa fel încât azi spitalizarea aci mulţumeşte şi pe cei mai exigenţi. Alte subvenţii de 500.000 de lei au fost date pentru înfiinţarea băilor publice, pentru construirea pieţei, executarea lucrărilor de canalizare, ridicarea din mizerie şi murdărie a aşezămintelor de asistenţă (leagăn, orfani, infirmi) şi nenumărate alte înbunătăţiri“.
Încheiem cu vorbele lui Charles Laugier, care semnează acest articol din Arhivele Olteniei 1922. „Când faci toate acestea cu via dorinţă ca puţinul de care poţi dispune să servească la maximum de bine, şi când pe lângă discernământ mai adaogi şi discreţiunea de care a fost înconjurată toată această operă, aceasta e rar şi merită a fi relevat“.
